marți, iunie 28, 2011

Prietenului meu





Cândva, ti-am promis ca oriunde voi fi si orice voi face, iti voi da un semn ca sa stii ca inca exist si ca n-am uitat tot ceea ce ne-a legat de-a lungul anilor. Nu m-am tinut de cuvânt... Poate ca faci parte dintr-un trecut pe care pâna acum am refuzat sa mi-l mai amintesc dar intr-un final, am realizat ca nu trebuie sa-i pedepsesc pe toti cei ce au reprezentat ceva in viata mea din cauza unui om care s-a straduit atât de mult sa ma transforme . Probabil ca din anumite puncte de vedere a reusit, si tu prieten drag, esti singurul in masura sa constati asta pentru ca vii din copilaria mea si de-a lungul timpului ai mers prin viata pe un drum paralel cu al meu, urmarindu-mi pasii, studiindu-mi evolutia. Tu ma cunosti poate mai bine decât ma cunosc eu insumi pentru ca ai stiut sa privesti dincolo de aperente si sa-mi descoperi alte fatete pe care poate nici eu nu le stiam.
Daca ma gindesc mai bine, in viata mea ai fost o constanta, singura persoana, care nu a fugit, care m-a acceptat asa cum sânt, care nu m-a judecat ci doar a incercat sa ma ajute cu un gând bun, un sfat si uneori prin cuvinte mai dure in speranta ca asa ma voi trezi la realitate si voi fi capabila sa vad adevarul.
Prietenia noastra nu are nimic deosebit doar ca a rezistat timpului si distantei care exista intre noi de mai bine de 20 de ani. Cu toate acestea, nu ai uitat niciodata sa-mi spui "La multi ani!" de ziua mea sau "Sarbatori fericite" la Craciun, si ori de câte ori ai avut prilejul (când veneai in vizita la parinti) treceai sa ma vezi macar jumatate de ora, timp in care ne spuneam unul altuia tot ce aveam pe suflet. Asa, an de an ai ajuns sa-mi cunosti viata, sentimentele, framântarile, nelinistile si eu pe ale tale.
Poate pentru multi toate astea nu inseamna mare lucru dar eu le pretuiesc pentru ca te-am simtit aproape ori de câte ori am avut nevoie de un prieten.
Tot ce pot sa spun acum, privind in urma este ca prietenia aceasta a fost cea mai trainica si mai sincera din toata viata mea si asta pentru ca intre noi nu au existat orgolii sau iubire ci doar pretuire unul pentru celalalt. Fiecare dintre noi, ne-am urmat drumul, ne-am construit propria viata dar n-am uitat niciodata ca celalalt exista.
Stiu ca multi nu concep o astfel de legatura intre un barbat si o femeie fara a se gândi ca la mijloc exista si altfel de sentimente poate nemarturisite si totusi prietenia noastra dezminte astfel de idei. Sântem atit de diferiti incât orice altfel de relatie ar fi fost imposibila intre noi.
Pentru ca ai ramas alaturi de mine atâta timp, de cele mai multe ori in chip nevazut nu pot decât sa-ti multumesc.