EL LOCO.

Tot ceea ce depaseste limitele impuse de societatea in care traim e catalogat drept nebunie, extravaganta când de fapt, ar trebui sa insemne libertate...Libertatea de a fi tu însuti, de a trai asa cum simti si cum gândesti.

Dorinta

Am vrut sa te reconstruiesc din bucati de amintiri pentru ca nici una nu mai e atât de completa încât sa te regasesc în ea...
Am vrut, într-un târziu sa-ti dau sansa unei marturisiri, sa te ascult asa cum n-am stiut sa te ascult atunci când gândul tau era doar al meu...
Am vrut sa te las sa ma citesti, sa ma afli, sa ma descoperi asa cum n-ai stiut ca sânt...
Am vrut sa pun cuvintele mele peste ranile sufletului tau si ele sa fie balsamul de care aveai nevoie...
Am vrut sa-mi intelegi nedumeririle si toate gândurile pe care n-am avut curajul sa le spun...
Dar  ori de câte ori te regasesc, te pierd...

Distanta...

 Pleci si iei cu tine-n suflet, oameni care ti-au marcat existenta. Ai vrea sa crezi ca vei pastra legatura dar intr-un târziu, întelegi ca nu mai ai nimic de povestit, nici macar de întrebat...
E dureros sa constati ca între tine si cei cu care ai împartit cândva bucurii si tristeti nu mai este nimic de spus, ca se asterne tacere dupa tacere, trec ani si tot ce-a fost cândva ramâne doar o amintire...
Distanta creaza abisuri...In cele din urma, iubesti trecutul, pentru ca acolo au ramas oamenii ce ti-au marcat existenta...