Prea des...

Ma doare parte din viata mea trecuta uneori si alteori o simt ca pe o lipsa, un gol....Un timp pe care as vrea cu orice pret sa-l pot recupera...Poate de aceea o vreme am refuzat sa-mi amintesc de oameni, de locuri, de cuvinte, de gesturi...chiar si de anumite melodii...
 Insa în ultimul timp prea des si prea profund  simt dorul...
Dorul este despre mama, despre copilarie, despre mirosul pâinii abia scoase din cuptor, despre pasca sfintita, despre poalele bunicii Anica pline de nuci....
Dorul este despre dorinta de a simti racoarea padurii direct în obraji si pamântul reavan sub talpile goale, despre nevoia de a te întoarce în locuri, în întâmplari, lânga oamenii care ti-au fost dragi si care ti-au dat certitudinea ca reprezinti ceva...
Dorul este despre mine, despre cine sunt eu, despre radacinile mele, despre cum am devenit...
Dorul este despre prima trasarire a inimii, primul surâs cu gândul aiurea, prima lacrima a iubirii, primul dans, prima îmbratisare si prima renuntare...
Dorul este despre regrete, despre întrebari fara raspuns, despre rataciri, despre lipsa...acea neînteleasa lipsa, despre iluzii si dorinte ascunse, despre ce-ar fi putut fi...
Dorul este despre cum simteam, despre a fi vie....

Cum esti....

Ca o avalansa de emotii esti tu...
Inchizi si deschizi rani în acelasi timp, vorbesti cu nonsalanta despre o alta iubire si despre frumoasa relatie din prezent.
Imi spui de toate uneori si alteori raspunzi monosilabic.
Esti plin de zâmbete si câte o data lasi sa se strecoare  o dragalasenie într-un cuvânt cu semnificatii aparte.
Nu-mi spui niciodata "te iubesc" dar ma lasi sa înteleg ca ti-e greu fara mine.
Esti strict, ma pui la punct.
Imi spui sa zâmbesc tot timpul dar chipul tau e trist si preocupat.
Ma cauti pentru ca ti-e dor, sau pentru ca ai nevoie de cuvintele mele apoi dispari perioade lungi de timp si eu stiu doar ca existi...
Te întorci si de fiecare data esti altfel, iar eu de fiecare data realizez dimensiunea pierderii...

Conversatie...

Ea-‎ Uneori si pentru unii, iubirea e asa...Fara sa o pot explica si fara macar sa mai încerc sa o înteleg, stiu doar ca ea exista...

Strict cum esti acum, te iubesc si mai mult

 Probabil te-as iubi si mai mult si daca ai fi altfel

EL -  :) Fara explicatii....‎ înteleg dar....

Ea -‎ Unii îsi mai acorda o sansa...Intotdeauna, unii îsi mai acorda o sansa.

El -  Cum te descurci cu asta?

Ea -  Cu iubirea?‎ 

El -  Da

Ea - E a mea. Macar am ceva doar al meu ce nimeni nu-mi poate lua....apoi suntem de atâta vreme împreuna.

El -  Iubesti pe cineva dar nu poti sa-i arati, sa-l atingi,‎ sa te bucuri‎ de iubirea ta. Cum te descurci cu asta?

Ea -  Ma bucur, plâng, ma doare, am regrete, am dorinte, iar ma bucur...Alteori doare atât de tare ca nu pot face altceva decât sa ma ascund în gândurile mele‎ dar o simt, o cunosc de atâta timp, stiu cum reactioneaza,‎ o simt, sunt vie. Asta e cel mai important...

El - Te invidiez

Ea - ‎ Ce-mi ramane altceva?

El - Nu-ti ramâne...

Ea -  Iubirea asta si iubirea cealalta, de mama... Sunt vie...Dintr-un zâmbet al iubirii asteia fac unul mare care sa-mi ajunga pentru toata ziua

El - ‎ Ce bine de tine!!

Ea - Unii nu au nici macar atât. Unii nu au iubit niciodata

El -  Cunosti multa lume....‎Macar isi doresc sa iubeasca?

Ea -  Isi doresc dar nu stiu ca iubirea nu cere...Am ascultat multe "povesti"

El - Asadar, esti un om norocos?‎ In urma povestilor?

Ea - Cred ca da...cred ca sunt un om norocos...

El - ‎ Am trait s-o aud si pe asta

Ea - ‎ E mai bogata "lumea" mea decât a multora din ei

El - ‎ Parca aveai alta parere

Ea - ‎ Aveam? Am spus ca nu am avut noroc?Ca nu-s norocoasa?

El - Ai spus ca  eu sânt cel norocos

Ea - ‎ Tu da....cel mai bine e sa fii iubit, asa cum esti tu dar e bine si sa daruiesti iubirea, sau sa o simti....asa ca mine...

El - Si cum sa fac eu asta, sa daruiesc? Ca-s cam zgârcit...:)

Ea- Eu nu ti-am cerut nimic altceva decât sa ma lasi sa te iubesc, sa accepti dragostea mea asa cum este ea, poate trunchiata, poate conditionata de situatie, dar dureros de adevarata...