Ce simplu ar fi...

  Ce simplu ar fi daca am înceta sa ne mai complicam singuri viata, daca în dorinta noastra de a ne ìnalta nu ne-am mai împedica mereu de ceilalti, daca în loc sa privim la cel ce se afla cu o treapta mai sus am privi doar la cel ce se afla cu o treapta mai jos.
   Ce simplu ar fi daca am reusi sa ne aruncam toti mastile si am inceta sa mai jucam de fiecare data un alt rol, în functie de împrejurari, daca nu ne-am scufunda în tacere atunci când ar trebui sa vorbim, daca am avea curajul de a spune adevarul chiar si atunci când nu se merita a fi spus.
Ce simplu ar fi daca am sti sa renuntam la orgolii si daca nu am lasa invidia sa devina sentimentul nostru cel mai puternic, daca am sti sa apreciem calitatile celor de langa noi fara a ne stradui sa le vedem defectele.
Ce simplu ar fi daca am sti sa ascultam,  sa iubim neconditionat, sa iertam "pentru ca si iertarea e scrisa-n legile omenesti", si ce simplu ar fi daca am sti sa DARUIM...

Nu poti...

Nu poti trai ascunzându-te mereu de propriile sentimente sau anulandu-le. Va veni o zi când ele vor destrama liniste de care ai impresia ca esti inconjurat si te vor determina sa faci lucruri pe care nu le-ai mai facut niciodata.
Nu poti sa te scufunzi in tacere la nesfârsit. Va veni o zi când cuvintele nu vor mai putea fi oprite si vei spune poate si ceea ce n-ai gândit.
Nu poti sa ignori o persoana o vesnicie. Va veni o zi când iti vei dori sa o mai stii acolo, lânga tine, dar vei intinde o mâna si vei atinge locul gol.
Nu poti nega ca iubesti o eternitate. Va veni o zi când iubirea ta va irumpe precum un vulcan si nu vei mai avea cui sa o daruiesti.
Nu poti sa nu-ti traiesti iluziile, iubirile, dezamagirile, sperantele....pentru ca nu vei fi altceva decât un mort viu.

ginduri pentru tine

Ma trezesc zilnic si privesc viitorul cu acelasi sentiment de insingurare absoluta si cu dorinta permanenta de a fugi de tot ce am stiut si am trait pana acum.


Stiu ca ai vrea sa-ti scriu si ceva vesel....Ma straduiesc sa pun zambete in cuvinte dar sub virful penitei ele se transforma in altceva si gandurile mele in loc sa sune a cantec de bucurie suna a tanguire,a tristete.

Cad fulgii de zapada dansand trist,si cad zilele intr-o tacere desavarsita ca si cum ar fi goale,lipsite de intamplari,fapte,cuvinte...Visez...Chiar si-n vis te iubesc.

Pe albul imaculat al zapezilor tale iarna,sufletul meu chinuit se zbate intre sfarsitul unei nopti pustii si rasaritul unei dimineti care are chipul tau.

Uneori cred ca esti doar rodul imaginatiei mele,plasmuit din toate gandurile si dorintele nespuse,din doruri pe care nu stiam ca le mai am,din lumina unei iubiri pe care am descoperit-o tarziu in mine si ma rog sa existe cu adevarat o zana buna care sa te transforme in realitate. Apoi,imi zambesti si cuvintele tale imi spun ca totusi existi, insa existenta ta graviteaza undeva in alt univers si mi-ar trebui poate ani lumina sa ajung pana la tine.
Nu conteaza ca exista atâta distanta intre noi, nu conteaza trecerea nemiloasa a timpului, conteaza ca ceea ce simt e real si foarte intens.