In căutarea eului pierdut: Lanțul iubirii

In căutarea eului pierdut: Lanțul iubirii: ...sunt fiu și tată și bunic... sunt za a lanțului iubirii

Pasarea

"A fost odată o pasăre. Împodobită cu o pereche de aripi desăvârșite şi pene strălucitoare, colorate şi minunate. În sfârșit, o vietate creată ca să zboare liberă şi slobodă în cer, să-i bucure pe cei care o zăresc.

Într-o zi, o femeie văzu pasărea şi se îndrăgosti de ea. Îi urmări zborul cu gura căscată de uimire, cu inima bătându-i mai repede, cu ochii strălucindu-i de emoție. Se îndemnă să zboare împreună cu ea şi amândouă călătoriră prin cer într-o armonie desăvârșita. Ea admira, venera, proslăvea pasărea.

Dar îi veni atunci un gând: poate că pasărea voia să cunoască cine ştie ce munți îndepărtați. Şi femeia se simţi înfricoşată. Înfricoşată că nu va mai simţi niciodată acelaşi lucru pentru altă pasăre. Şi se simţi invidioasă, invidioasă pe capacitatea de zbor a păsării.
Şi se simţi singură.

Şi cugetă: „Am să instalez o capcană. Data viitoare când va veni pasărea, ea nu va mai pleca.”

Pasărea, îndrăgostită şi ea, reveni a doua zi, căzu în capcană şi fu închisă în colivie.

Şi ea privea zilnic pasărea. Avea la dispoziţie obiectul pasiunii sale şi-l arăta prietenelor ei, care comentau: „Dar tu eşti cineva care are totul.” Între timp, începu să se producă o ciudată transformare: cum avea pasărea la dispoziție şi nu mai era nevoită să o cucerească, îşi pierdu interesul pentru ea. Pasărea, nemaiputând să-şi dea glas sensului vieții sale, începu să slăbească, pierzându-şi strălucirea, se urâți şi femeia nu-i mai dădea nici o atenţie, mulţumindu-se doar să o hrănească şi să-i cureţe colivia.

Într-o bună zi, pasărea îşi dădu duhul. Femeia fu cuprinsă de o adânca tristeţe şi-şi ducea zilele cu gândul la ea. Nu-şi amintea însă de colivie, îşi aducea aminte doar de ziua când o văzuse pentru prima oară zburând mulţumită printre nori.

Dacă s-ar fi observat pe sine însăşi, ar fi descoperit că ceea ce o emoţiona atât de mult la pasărea aceea era libertatea ei, energia aripilor ei în mişcare, nu trupul ei fizic.

Fără pasăre, şi viaţa ei îşi pierdu sensul şi moartea veni să-i bată la uşă. „De ce ai venit?”, o întrebă ea pe moarte.

„Pentru ca tu să poți zbura iarăși cu pasărea în cer”, răspunse moartea. „Dacă ai fi lăsat-o să plece şi să se întoarcă nestânjenita, ai fi iubit-o şi admirat-o şi mai mult; acum însă ai nevoie de mine ca să o reîntâlnești.”

Iata, o metafora a iubirii. Cautam toată viata dragostea și atunci când o găsim ne străduim sa o cucerim. Apoi un timp, ne bucuram de ea si nu știm cum sa o păstram mai bine. Impunem limite si norme care trebuiesc respectate fără a tine cont prea mult de părerile celuilalt si încet, încet ajungem sa-i îngrădim libertatea. Cum nu mai avem nimic de cucerit ne pierdem interesul si poate cautam altceva mai nou,mai deosebit. Apare indiferenta care ucide dragostea si abia după ce o pierdem realizam importanta ei. Trăim cu gândul la ce a fost si la cum ar fi trebuit sa se termine...Fiecare dintre noi a avut măcar o data în viata o pasare închisa într-o colivie...

Dor

Sânt momente in viata in care doar uitarea iti mai da puterea de a continua un drum pe care pasul iti este calator. Uitând, mai poti spera intr-un mâine mai surâzator sau intr-o fericita intâmplare care sa-ti redea ceea ce ai pierdut cândva.

Solo una letra

No se lo que haces hoy o que vas a hacer mañana pero recuerdo el joven que sabia amar con todo su corazón y este recuerdo es el sentido de mi vida , el regalo de mi alma. Pueden pasar mil años, puede aumentar mas esta distancia, puedes permanecer en silencio hasta al final pero yo nunca te olvidaré y lloro por ti sin lagrimas ni palabras, sin esperanzas y sin mas deseos. Lloro solo recordando y no encuentro una salida ni una forma de currar estas heridas.No se a donde voy, no conozco mi destino ni donde dejaré mis sueños escondidos. No se como voy a caminar dejando de un lado mis sentimientos, cerrar mi alma y dejar marchar mis recuerdos. Pero intentare no molestarte y dejarte vivir lo que el destino ha reservado para ti.
Sabia que no podría ofrecerte nada de lo que tu deseabas, que no podría cumplir tus deseos pero pensaba que por lo menos hubiéramos podido ser amigos, compartiendo nuestros pensamientos de cada día, contestando a nuestras preguntas o ayudarte a no olvidarme. Solo que tu no puedes entender esto y has elegido no hablar probablemente por que no puedes estar contento con una amistad, con la distancia, con mis ausencias inexplicables,con mis altas y bajas...
Lo que mas espero es volver algún día y vivir, aunque por poco tiempo, mi pasado  currando así mi dolor.

Tristeti...

Nu trece nici o zi fara amintiri,dorinte tainuite, zâmbete chinuite si mai ales regrete. Nu trece o zi fara ca gândul ei sa se opreasca macar o clipa la o farâma din trecutul indepartat, pastrata ca pe o comoara intr-un ungher al sufletului. De fiecare data gândul asta ii aduce intâi fericire apoi durere, o durere ce ar ajunge greu de suportat daca nu s-ar grabi sa se intoarca in realitate.
Cândva, credea ca de-l va regasi, de va putea vorbi cu el, de-l va putea cunoaste iar, de va sti in fiecare zi ce face, ce simte, ce gàndeste, durerea si regretele vor disparea insa n-a fost asa si zi de zi se chinuie sa uite, sa nu-l mai caute spunându-si de nenumarate ori ca ar da orice sa nu-l mai iubeasca. Chiar daca ziua reuseste uneori sa alunge gândul, noaptea il furiseaza tacut sub pleoapele inchise, in vise...Doar acolo, in vise il poate atinge, ii poate vorbi, il poate iubi fara teama si fara retineri, doar acolo el ii apartine in intregime. Trezirea nu aduce decât un gol imens pe care se straduie sa-l umple zi de zi cu ceea ce i-a daruit viata.

Erau foarte tineri cind s-au cunoscut, erau foarte tineri cind s-au iubit si  a trecut prea mult timp de atunci dar pentru ea e ca si cum s-ar fi intimplat ieri, atit de puternice ii sânt sentimentele. Poate de aceea ii e teama de o eventuala intàlnire, ii teama de el dar mai ales ii e teama de ea. Stie ca atunci tot ce a incercat sa reprime in toti acesti ani trecuti va exploda si nu si-ar mai putea stapâni emotiile, dorintele...Stie ca pentru ea ar fi sfàrsitul, ca nu s-ar mai putea regasi in nici un alt loc unde n-ar fi el, ca n-ar mai avea puterea si curajul de a o lua de la-nceput uitând, ignorând. Si atunci ce sa faca? Nu stie sa traiasca cu prezenta lui dar nici fara ea.

La distancia

   No volví y pasaron así varios años de vació, de recuerdos, de remordimientos...Todavía pienso que si hubiese tenido el coraje de volver, de pedir perdón, de expresar todo el amor que sentía, mi vida hubiese sido mas feliz. Pero...no volví. Creo que la vida de cualquier persona empieza con un punto de partida de donde inician sus caminos, cada uno con sus ramificaciones, sus obstáculos y sus bonificaciones. De estos, solo uno es lo mas gratificante y si no sabes elegirlo al su tiempo, andas buscándolo siempre. Es una pena que no puedes regresar al inicio.
Las palabras de esta canción expresan todo lo que senti estos años y no he podido decir.

Drumul pe care-l parcurgem in viata e o continua lectie din care uneori nu invatam nimic.

 In rarele momente in care indrazneste sa se gindeasca la dragoste, Magda isi aminteste cum a fost, cum ar fi putut fi, dar amintirile sint uneori atât de dureroase si aduc atàtea regrete incàt le alunga tot atât de repede pe cât le cheama. Ce rost mai are sa se gândeasca la ceva ce stie ca nu mai poate schimba? A trecut de mult timpul cànd avea de ales intre mai multe optiuni. Acum are in fata o singura cale pe care fie ca vrea, fie ca nu, trebuie sa o urmeze si stie ca la capatul ei nu o poate astepta altceva decât eternitatea.Resemnarea aceasta nu i se prea potriveste si totusi...Isi da seama ca viata traita a schimbat-o definitiv, ca locul fetei romantice ce visa la barbatul perfect a fost luat de femeia matura ce a invatat sa accepte totul asa cum e. De fapt, viata ei nu a fost altceva decât o continua acceptare si nu trebuie sa invinuiasca pe nimeni pentru asta.
 Nu are curajul sa priveasca in viitor iar in rarele momente cind totusi o face nu vede altceva decât o batrâna ce asteapta zi de zi imbratisarea fiului care intre timp a devenit barbat. Atât...Nimic altceva...