Nu trece nici o zi fara amintiri,dorinte tainuite, zâmbete chinuite si mai ales regrete. Nu trece o zi fara ca gândul ei sa se opreasca macar o clipa la o farâma din trecutul indepartat, pastrata ca pe o comoara intr-un ungher al sufletului. De fiecare data gândul asta ii aduce intâi fericire apoi durere, o durere ce ar ajunge greu de suportat daca nu s-ar grabi sa se intoarca in realitate.
Cândva, credea ca de-l va regasi, de va putea vorbi cu el, de-l va putea cunoaste iar, de va sti in fiecare zi ce face, ce simte, ce gàndeste, durerea si regretele vor disparea insa n-a fost asa si zi de zi se chinuie sa uite, sa nu-l mai caute spunându-si de nenumarate ori ca ar da orice sa nu-l mai iubeasca. Chiar daca ziua reuseste uneori sa alunge gândul, noaptea il furiseaza tacut sub pleoapele inchise, in vise...Doar acolo, in vise il poate atinge, ii poate vorbi, il poate iubi fara teama si fara retineri, doar acolo el ii apartine in intregime. Trezirea nu aduce decât un gol imens pe care se straduie sa-l umple zi de zi cu ceea ce i-a daruit viata.
Erau foarte tineri cind s-au cunoscut, erau foarte tineri cind s-au iubit si a trecut prea mult timp de atunci dar pentru ea e ca si cum s-ar fi intimplat ieri, atit de puternice ii sânt sentimentele. Poate de aceea ii e teama de o eventuala intàlnire, ii teama de el dar mai ales ii e teama de ea. Stie ca atunci tot ce a incercat sa reprime in toti acesti ani trecuti va exploda si nu si-ar mai putea stapâni emotiile, dorintele...Stie ca pentru ea ar fi sfàrsitul, ca nu s-ar mai putea regasi in nici un alt loc unde n-ar fi el, ca n-ar mai avea puterea si curajul de a o lua de la-nceput uitând, ignorând. Si atunci ce sa faca? Nu stie sa traiasca cu prezenta lui dar nici fara ea.
Cândva, credea ca de-l va regasi, de va putea vorbi cu el, de-l va putea cunoaste iar, de va sti in fiecare zi ce face, ce simte, ce gàndeste, durerea si regretele vor disparea insa n-a fost asa si zi de zi se chinuie sa uite, sa nu-l mai caute spunându-si de nenumarate ori ca ar da orice sa nu-l mai iubeasca. Chiar daca ziua reuseste uneori sa alunge gândul, noaptea il furiseaza tacut sub pleoapele inchise, in vise...Doar acolo, in vise il poate atinge, ii poate vorbi, il poate iubi fara teama si fara retineri, doar acolo el ii apartine in intregime. Trezirea nu aduce decât un gol imens pe care se straduie sa-l umple zi de zi cu ceea ce i-a daruit viata.
Erau foarte tineri cind s-au cunoscut, erau foarte tineri cind s-au iubit si a trecut prea mult timp de atunci dar pentru ea e ca si cum s-ar fi intimplat ieri, atit de puternice ii sânt sentimentele. Poate de aceea ii e teama de o eventuala intàlnire, ii teama de el dar mai ales ii e teama de ea. Stie ca atunci tot ce a incercat sa reprime in toti acesti ani trecuti va exploda si nu si-ar mai putea stapâni emotiile, dorintele...Stie ca pentru ea ar fi sfàrsitul, ca nu s-ar mai putea regasi in nici un alt loc unde n-ar fi el, ca n-ar mai avea puterea si curajul de a o lua de la-nceput uitând, ignorând. Si atunci ce sa faca? Nu stie sa traiasca cu prezenta lui dar nici fara ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu