sâmbătă, ianuarie 29, 2011
vineri, ianuarie 28, 2011
Ginduri pentru mine...
Am descoperit orizontul larg al unei noi vieti, al unui nou inceput? Nu. Sânt tot atit de crispata in neputinta mea de a ma detasa de toate ca si pâna acum. Sânt tot cea de ieri si de miine, aceeasi femeie care a invatat sa traiasca cu gândul in alta parte, cu dragostea pastrata ca o taina a sufletului ei.
Am vrut sa inalt slava iubirii...Am vrut, intr-o clipa de inconstienta, sa o readuc in viata mea, uitând ca pentru mine nu poate fi decit o himera, ca pot doar sa o simt nu si sa o traiesc. Dar m-am obisnuit cu asta. Am o lunga experienta in a-mi reprima sentimentele, in a le lasa sa se exprime doar in imaginatia mea.
Iubirea ne ridica si ne coboara, ne poate face sa simtim ca plutim pe culmile cele mai inalte ale fericirii, ne da curaj si cutezanta. Iubirea ne face mai buni, mai iertatori si poate uneori mai intelepti. Iubirea adevarata nu asteapta niciodata nimic in schimb. Inseamna daruire totala, uitare de sine."Iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasă, iubirea nu se laudă, nu se mândreşte. Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ţine cont de rău. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură. Iubirea nu încetează niciodată" (13,4-8). Iubirea este dansul si cântecul neântrerupt a doua inimi, dar atunci când celalalt e prea departe cântecul se transforma intr-un strigat de dor si o eterna chemare.
Pentru mine iubirea a fost si este interzisa, imposibila. Nu am voie sa o ating, sa o imbratisez...Nu am voie sa-i sarut timplele, buzele, ochii tristi ce privesc in gol si chipul ravasit. Nu-mi este permis sa-i spun "Sânt aici, linga tine.Acum visele noastre s-au implinit." Pot doar sa o iau cu mine in gând si acolo sa ma abandonez ei,dezbracata de toate conventiile banale ale acestei lumi. Acolo, in imaginatia mea ii pot spune "Sa nu uiti ca dincolo de realitatile ce ne inconjoara eu iti apartin tie si tu imi apartii mie. Si daca de o vesnicie lumea aceasta se imparte la doi, noi sintem doi, o pereche perfecta."
Am vrut sa inalt slava iubirii...Am vrut, intr-o clipa de inconstienta, sa o readuc in viata mea, uitând ca pentru mine nu poate fi decit o himera, ca pot doar sa o simt nu si sa o traiesc. Dar m-am obisnuit cu asta. Am o lunga experienta in a-mi reprima sentimentele, in a le lasa sa se exprime doar in imaginatia mea.
Iubirea ne ridica si ne coboara, ne poate face sa simtim ca plutim pe culmile cele mai inalte ale fericirii, ne da curaj si cutezanta. Iubirea ne face mai buni, mai iertatori si poate uneori mai intelepti. Iubirea adevarata nu asteapta niciodata nimic in schimb. Inseamna daruire totala, uitare de sine."Iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasă, iubirea nu se laudă, nu se mândreşte. Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ţine cont de rău. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură. Iubirea nu încetează niciodată" (13,4-8). Iubirea este dansul si cântecul neântrerupt a doua inimi, dar atunci când celalalt e prea departe cântecul se transforma intr-un strigat de dor si o eterna chemare.
Pentru mine iubirea a fost si este interzisa, imposibila. Nu am voie sa o ating, sa o imbratisez...Nu am voie sa-i sarut timplele, buzele, ochii tristi ce privesc in gol si chipul ravasit. Nu-mi este permis sa-i spun "Sânt aici, linga tine.Acum visele noastre s-au implinit." Pot doar sa o iau cu mine in gând si acolo sa ma abandonez ei,dezbracata de toate conventiile banale ale acestei lumi. Acolo, in imaginatia mea ii pot spune "Sa nu uiti ca dincolo de realitatile ce ne inconjoara eu iti apartin tie si tu imi apartii mie. Si daca de o vesnicie lumea aceasta se imparte la doi, noi sintem doi, o pereche perfecta."
luni, ianuarie 24, 2011
Fraze...
Daca nu incerci, nu vei sti niciodata cum ar putea sa se sfârseasca...
Uneori chiar si furia iti da forta de a trai...
Oamenii uita adesea tot ceea ce ai facut pentru ei si isi amintesc mereu doar greselile tale...
Exista lacrimi despre care nimeni nu stie si nu va sti nimeni niciodata....
Gesturile frumoase sint acelea neasteptate care iti readuc zimbetul pe buze atunci când ai mai multa nevoie...
Exista persoane care numai prin faptul ca exista iti pot face viata minunata...
Nu are importanta ceea ce gândesc altii despre tine, important este cum stii tu sa fii...
Valoarea unei persoane consta in capacitatea ei de a darui si nu in cea de a primi....
EXISTA PERSOANE CARE TE IMBRATISEAZA FARA SA TE ATINGA CHIAR SI DIN DEPARTARE PENTRU CA SANT INCA IN INIMA TA...
Lucrurile bune vin atunci când incetezi sa le mai cauti...
Nimic nu poate fi mai sincer ca o privire...Ochii stiu sa spuna ceea ce gura nu poate...
Uneori chiar si furia iti da forta de a trai...
Oamenii uita adesea tot ceea ce ai facut pentru ei si isi amintesc mereu doar greselile tale...
Exista lacrimi despre care nimeni nu stie si nu va sti nimeni niciodata....
Gesturile frumoase sint acelea neasteptate care iti readuc zimbetul pe buze atunci când ai mai multa nevoie...
Exista persoane care numai prin faptul ca exista iti pot face viata minunata...
Nu are importanta ceea ce gândesc altii despre tine, important este cum stii tu sa fii...
Valoarea unei persoane consta in capacitatea ei de a darui si nu in cea de a primi....
EXISTA PERSOANE CARE TE IMBRATISEAZA FARA SA TE ATINGA CHIAR SI DIN DEPARTARE PENTRU CA SANT INCA IN INIMA TA...
Lucrurile bune vin atunci când incetezi sa le mai cauti...
Nimic nu poate fi mai sincer ca o privire...Ochii stiu sa spuna ceea ce gura nu poate...
marți, ianuarie 18, 2011
Triumful iubirii
As vrea sa fiu ca aerul usoara,
Si sa ma sui la cer si sa-l sarut,
De bucurie ca se desfasoara
Deasupra mea si-a ta si c-a facut
Sa ne-ntalnim mereu in cate-o stea,
La care inca de copii priveam
Cand rasarea-n anume ceas la geam,
Si eu si tu spuneam: “E steaua mea!”.
Si-asemeni stelei, va fi fost si-o carte
Care-n aceeasi vreme sa ne placa
Mie-ntr-o parte, tie-ntr-alta parte
A stramtei lumi; si cine stie daca
Ne-am despartit candva cu-adevarat
Privirile pe cer si pasii pe pamant,
De vreme ce ni s-au amestecat
Intr-un universal si orb alint…
As vrea sa fiu ca aerul usoara
Si sa m-ating de toate ce-ai atins,
Sarutul meu de-a pururea aprins
Sa fie-acela care te-nfasoara;
Cand vei privi-ntr-o apa, sa ma vezi,
Si clatinarea fiecarei flori
Aminte aduca-ti ca de-atatea ori
Ne-au cununat frumoasele livezi,
Si mana mea pe umeri ti-a fost stat
Acolo,-n intuneric, ochii mei
Si-amestecara lacrima cu-ai tai
Mult mai-naintea primului pacat.
Tii minte limba-n care mi-ai vorbit
Intaia oara, si-n ce tara-anume,
Si cate trupuri am schimbat si nume,
Cand trecatoare morti ne-au adumbrit ?
Eu nu mai stiu, dar amintirea ta
E ca un fir pe care-l simt prin vreme,
Si nu m-as rataci si nu m-as teme
Decat in clipa-n care m-ai uita.
Magda Isanos
Si sa ma sui la cer si sa-l sarut,
De bucurie ca se desfasoara
Deasupra mea si-a ta si c-a facut
Sa ne-ntalnim mereu in cate-o stea,
La care inca de copii priveam
Cand rasarea-n anume ceas la geam,
Si eu si tu spuneam: “E steaua mea!”.
Si-asemeni stelei, va fi fost si-o carte
Care-n aceeasi vreme sa ne placa
Mie-ntr-o parte, tie-ntr-alta parte
A stramtei lumi; si cine stie daca
Ne-am despartit candva cu-adevarat
Privirile pe cer si pasii pe pamant,
De vreme ce ni s-au amestecat
Intr-un universal si orb alint…
As vrea sa fiu ca aerul usoara
Si sa m-ating de toate ce-ai atins,
Sarutul meu de-a pururea aprins
Sa fie-acela care te-nfasoara;
Cand vei privi-ntr-o apa, sa ma vezi,
Si clatinarea fiecarei flori
Aminte aduca-ti ca de-atatea ori
Ne-au cununat frumoasele livezi,
Si mana mea pe umeri ti-a fost stat
Acolo,-n intuneric, ochii mei
Si-amestecara lacrima cu-ai tai
Mult mai-naintea primului pacat.
Tii minte limba-n care mi-ai vorbit
Intaia oara, si-n ce tara-anume,
Si cate trupuri am schimbat si nume,
Cand trecatoare morti ne-au adumbrit ?
Eu nu mai stiu, dar amintirea ta
E ca un fir pe care-l simt prin vreme,
Si nu m-as rataci si nu m-as teme
Decat in clipa-n care m-ai uita.
Magda Isanos
luni, ianuarie 17, 2011
Despre iubire....
Eram o adolescenta timida ce pasea in viata cu incredere si speranta nestiind ca drumul pe care-l am in fata nu e o alee cu flori ci o carare sinuoasa in cautarea unui virf de munte.Câte tristeti si dezamagiri ma asteptau si cât de putine bucurii!Eram la vârsta când incercam sa ma descopar,sa inteleg cine sunt si ce-mi doresc,când cautam singuratatea fericita ca zâmbetul ce rasare pe un obraz de copil adormit....Eram la vârsta când "trupul si sufletul meu reprezentau inceputul unui mare cintec si tremurul miinii care-l cauta" visând cu ochii deschisi la un print plamadit din imaginatia mea si punându-mi o eterna intrebare: "ce e iubirea?"
-Ce e iubirea mama?
-Nu stiu ce e si nici nu as putea sa o descriu.Tu ce simti pentru mine?
-Simt ca fara tine n-ar mai exista nimic pe pamint...Fara privirea ta blinda,fara vocea ta calda,fara mingiierea miinilor tale asprite de munca n-as mai avea bucuria tineretii de acum si poate nici speranta unui viitor.
-Vezi?asta e o forma de iubire
-Dar pe asta o cunosc si mi-e clara.Eu altceva vroiam sa stiu.Tu l-ai iubit pe tata?
-Nu mi-am pus niciodata asemenea intrebari.Au venit necazurile peste noi mult prea devreme;ati aparut voi si a trebuit sa muncim din greu ca sa ajungeti ceea ce sunteti acum.Toata dragostea v-am daruit-o voua.Daca l-am iubit?A fost singurul om ce mi-a stat alaturi când o lume intreaga imi intorcea spatele.M-a invatat ca nu conteaza ce ai in viata,cât pierzi sau cât câstigi,ci pe cine ai alaturi.Cum puteam sa nu-l iubesc?
-Ce e iubirea soare?
-Daruiesc lumina si caldura pamântului fara sa primesc nimic in schimb...Poate tocmai aceasta daruire neconditionata inseamna iubire
-Ce e iubirea vântule?
-Fosnetul frunzelor când simt mingiierile mele sau tumultul cu care vin si plec din calmul zilelor de vara
-Ce e iubirea florilor?
-Bucurie,frumusete,gingasie....iubirea se deschide ca noi in zorii zilei si moare odata cu apusul,cu uitarea...
Intrebam tot ce era in jurul meu "ce e iubirea" si primeam nenumarate raspunsuri dar nici unul nu mi s-a parut complet.Am cautat in muzica,in poezie,in carti definitia care sa cuprinda totul:
"Daca vrei sa fii iubit,iubeste"spunea Seneca
"Iubirea este determinata de necesitatea pe care o simte o persoana de a fi completata de alta" spunea Platon
"Indragostitii si nebunii au creiere atit de infierbintate si fantezii atit de stranii incit se tem de lucrurile pe care ratiunea nu le poate patrunde"spunea Shakeaspeare
Iubirea este rezultatul reactiilor chimice din corpul nostru,acea -chemical attraction- bazata pe semnalele acustice,vizuale,olfactive si hormonale ale potentialului partener,care ne atrag spre acesta,spun oamenii de stiinta
Iubirea inseamna compatibilitate intelectuala,acelasi sistem de valori,aceleasi preocupari,respectul reciproc,dorinta permanenta de a afla si de a satisface nevoile celuilalt,spun psihologii.
Un raspuns mai aproape de adevar si mai complex am gasit in credinta...
Isus s-a sacrificat lasându-se rastignit pe o cruce din dragoste pentru noi oamenii,ca sa arate ca doar un anumit sentiment ne poate rascumpara greselie,ne poate purifica-iubirea ca sacrificiu suprem. Dar sa iubesti pâna la sacrificiu e ceva supraomenesc...
In rest nici una din toate aceste explicatii nu mi s-a parut reala si totala.Nici nu avea cum...Abia astazi,reântilnindu-te pe tine,cred ca am aflat raspunsul la intrebare.
Ce am simtit in toti acesti ani care-au trecut,a fost un acut sentiment de absenta...al tau. Poate am mai incercat sa iubesc cândva,dar nu atât de intens.A fost o iubire amestecata cu mila ce s-a transformat cu timpul in tacere, indiferenta si uitare insa dragostea pentru tine a fost si este delir,tumult de soare,bucurie respirata,vârtej de anotimpuri.
-Ce e iubirea Magda?
-Este gindul meu permanent la cineva anume,este bataia frenetica a inimii mele ori de cite ori citesc un mesaj,este dorinta aceasta uriasa de al atinge,de al simti,de al face fericit,de a ma multiplica in mii de femei cu acelasi chip care sa-i transforme viata intr-o continua cautare - a mea,este sentimentul ca el reprezinta o unicitate,o desavirsire.Stiu ca intre noi exista o parpastie dar "curcubeiele pasesc peste prapastii cu toate culorile gradinilor" si dragostea noastra ar fi putut fi un salt de curcubeie...Ar putea fi inca...???
-Ce e iubirea?Tu stii?
-Ce e iubirea mama?
-Nu stiu ce e si nici nu as putea sa o descriu.Tu ce simti pentru mine?
-Simt ca fara tine n-ar mai exista nimic pe pamint...Fara privirea ta blinda,fara vocea ta calda,fara mingiierea miinilor tale asprite de munca n-as mai avea bucuria tineretii de acum si poate nici speranta unui viitor.
-Vezi?asta e o forma de iubire
-Dar pe asta o cunosc si mi-e clara.Eu altceva vroiam sa stiu.Tu l-ai iubit pe tata?
-Nu mi-am pus niciodata asemenea intrebari.Au venit necazurile peste noi mult prea devreme;ati aparut voi si a trebuit sa muncim din greu ca sa ajungeti ceea ce sunteti acum.Toata dragostea v-am daruit-o voua.Daca l-am iubit?A fost singurul om ce mi-a stat alaturi când o lume intreaga imi intorcea spatele.M-a invatat ca nu conteaza ce ai in viata,cât pierzi sau cât câstigi,ci pe cine ai alaturi.Cum puteam sa nu-l iubesc?
-Ce e iubirea soare?
-Daruiesc lumina si caldura pamântului fara sa primesc nimic in schimb...Poate tocmai aceasta daruire neconditionata inseamna iubire
-Ce e iubirea vântule?
-Fosnetul frunzelor când simt mingiierile mele sau tumultul cu care vin si plec din calmul zilelor de vara
-Ce e iubirea florilor?
-Bucurie,frumusete,gingasie....iubirea se deschide ca noi in zorii zilei si moare odata cu apusul,cu uitarea...
Intrebam tot ce era in jurul meu "ce e iubirea" si primeam nenumarate raspunsuri dar nici unul nu mi s-a parut complet.Am cautat in muzica,in poezie,in carti definitia care sa cuprinda totul:
"Daca vrei sa fii iubit,iubeste"spunea Seneca
"Iubirea este determinata de necesitatea pe care o simte o persoana de a fi completata de alta" spunea Platon
"Indragostitii si nebunii au creiere atit de infierbintate si fantezii atit de stranii incit se tem de lucrurile pe care ratiunea nu le poate patrunde"spunea Shakeaspeare
Iubirea este rezultatul reactiilor chimice din corpul nostru,acea -chemical attraction- bazata pe semnalele acustice,vizuale,olfactive si hormonale ale potentialului partener,care ne atrag spre acesta,spun oamenii de stiinta
Iubirea inseamna compatibilitate intelectuala,acelasi sistem de valori,aceleasi preocupari,respectul reciproc,dorinta permanenta de a afla si de a satisface nevoile celuilalt,spun psihologii.
Un raspuns mai aproape de adevar si mai complex am gasit in credinta...
Isus s-a sacrificat lasându-se rastignit pe o cruce din dragoste pentru noi oamenii,ca sa arate ca doar un anumit sentiment ne poate rascumpara greselie,ne poate purifica-iubirea ca sacrificiu suprem. Dar sa iubesti pâna la sacrificiu e ceva supraomenesc...
In rest nici una din toate aceste explicatii nu mi s-a parut reala si totala.Nici nu avea cum...Abia astazi,reântilnindu-te pe tine,cred ca am aflat raspunsul la intrebare.
Ce am simtit in toti acesti ani care-au trecut,a fost un acut sentiment de absenta...al tau. Poate am mai incercat sa iubesc cândva,dar nu atât de intens.A fost o iubire amestecata cu mila ce s-a transformat cu timpul in tacere, indiferenta si uitare insa dragostea pentru tine a fost si este delir,tumult de soare,bucurie respirata,vârtej de anotimpuri.
-Ce e iubirea Magda?
-Este gindul meu permanent la cineva anume,este bataia frenetica a inimii mele ori de cite ori citesc un mesaj,este dorinta aceasta uriasa de al atinge,de al simti,de al face fericit,de a ma multiplica in mii de femei cu acelasi chip care sa-i transforme viata intr-o continua cautare - a mea,este sentimentul ca el reprezinta o unicitate,o desavirsire.Stiu ca intre noi exista o parpastie dar "curcubeiele pasesc peste prapastii cu toate culorile gradinilor" si dragostea noastra ar fi putut fi un salt de curcubeie...Ar putea fi inca...???
-Ce e iubirea?Tu stii?
La-nceputul serilor
Liniştea te-nsoţea pretutindeni, ca o suită.
Dacă ridicai o mână, se făcea în arbori tăcere.
Când mă priveai în ochi, împietrea o clipită
din a timpului curgătoare putere.
Simţeam că pot adormi, visând stele locuite.
Şi, numai dacă m-ar fi atins umbra ta foşnitoare,
aş fi putut împinge nopţile-ncremenite
ca pe-o elice-naintând, spre soare.
Şi numai sentimentul acesta îmi da fericire,
numai gândul ca sunt şi că eşti.
Sprijineam pe ţârâitul greerilor coviltire,
sub care beam azurul decantat în ceşti.
Şi când sfârşeam cuvintele, inventam altele.
Şi când se-nsera cerul, inventam ceruri albastre,
şi când orele se-verzeau ca smaraldele,
ne bronzam la lumina dragostei noastre.
...Dar tot timpul suna ceva...ceva răsuna,
un cântec de iarba cosită, de taciturne mări,
în care inima de-atunci îşi revărsa
meandrele pierdutelor candori.
Din volumul „O viziune a sentimentelor”, 1964
Nichita Stanescu
Dacă ridicai o mână, se făcea în arbori tăcere.
Când mă priveai în ochi, împietrea o clipită
din a timpului curgătoare putere.
Simţeam că pot adormi, visând stele locuite.
Şi, numai dacă m-ar fi atins umbra ta foşnitoare,
aş fi putut împinge nopţile-ncremenite
ca pe-o elice-naintând, spre soare.
Şi numai sentimentul acesta îmi da fericire,
numai gândul ca sunt şi că eşti.
Sprijineam pe ţârâitul greerilor coviltire,
sub care beam azurul decantat în ceşti.
Şi când sfârşeam cuvintele, inventam altele.
Şi când se-nsera cerul, inventam ceruri albastre,
şi când orele se-verzeau ca smaraldele,
ne bronzam la lumina dragostei noastre.
...Dar tot timpul suna ceva...ceva răsuna,
un cântec de iarba cosită, de taciturne mări,
în care inima de-atunci îşi revărsa
meandrele pierdutelor candori.
Din volumul „O viziune a sentimentelor”, 1964
Nichita Stanescu
miercuri, ianuarie 12, 2011
Dorinta...
As fi vrut sa ma primesti in gândul tau, sa fiu o poarta deschisa spre tarâmul viselor...
As fi vrut sa ma regasesti in amintiri, sa nu ma inchizi intr-un sertar vechi si prafuit al sufletului tau...
As fi vrut sa-mi privesti o clipa chipul, sa nu fiu doar o umbra trecatoare pe la fereastra ta.
As fi vrut sa ma reconstruiesti din cuvintele scrise si tacerile indelungate.
As fi vrut sa fiu un zimbet pe obrazul tau intr-un anumit moment din zi, când gândul meu poate ajunge pâna la tine..
As fi vrut sa fiu mâna nevazuta ce-ti inchide noaptea pleoapele si nalucirea care-ti bântuie uneori somnul...
As fi vrut sa fiu sarutul soarelui pe buzele tale, din diminetile senine de vara.
As fi vrut...dar nu sunt decât ceea ce-i dincolo de universul tau, departarea...
As fi vrut sa ma regasesti in amintiri, sa nu ma inchizi intr-un sertar vechi si prafuit al sufletului tau...
As fi vrut sa-mi privesti o clipa chipul, sa nu fiu doar o umbra trecatoare pe la fereastra ta.
As fi vrut sa ma reconstruiesti din cuvintele scrise si tacerile indelungate.
As fi vrut sa fiu un zimbet pe obrazul tau intr-un anumit moment din zi, când gândul meu poate ajunge pâna la tine..
As fi vrut sa fiu mâna nevazuta ce-ti inchide noaptea pleoapele si nalucirea care-ti bântuie uneori somnul...
As fi vrut sa fiu sarutul soarelui pe buzele tale, din diminetile senine de vara.
As fi vrut...dar nu sunt decât ceea ce-i dincolo de universul tau, departarea...
duminică, ianuarie 02, 2011
Poveste de iarna...
Ninge...Covorul alb imbraca orasul acesta micut pregatindu-l de sarbatoare.E ajunul Craciunului,cind toti ar trebui sa avem bucurie in suflete si in piviri, nu doar pentru ca asa ne-au invatat stramosii nostri de secole,ci pentru ca placerea de a darui si de a primi este cel mai important sentiment;sa daruiesti si sa primesti bunatate,sa daruiesti si sa primesti sinceritate,sa daruiesti si sa primesti iubire...Am incercat sa-mi pregatesc sufletul pentru asta descatusindu-l de tot ce a fost rau in speranta ca spiritul bun al Craciunului imi va aduce ceva nou si-mi va implini o dorinta tainica...
Mi-am chemat copii,care fizic nu-mi apartin,dar care cu inocenta lor pot simti dragostea din privirle mele si am impodobit bradul.Am ascultat si am cintat impreuna colinde.
Le-am pregatit cadourile incercind sa pun in fiecare si o farima din mine,din sperantele si visele mele...
Din cind in cind gindul imi zbura in urma,la ce am lasat, la tot ce am renuntat, la bucuriile pe care le-as fi vrut dar nu le-am avut.
Am plins pentru tot ce-a fost si pentru tot ce ar putea sa fie...Am plins pentru dezamagiri si neimpliniri,pentru sperante desarte si vise care nu vor deveni niciodata realitate.Am plins pentru copilaria frumoasa,pentru adolescenta prea cuminte,pentru prima iubire,pentru maturitate,pentru singuratatea de acum si pentru cea de miine...
Spre seara a venit Mosul...Ne-a adunat pe toti,copii si parinti,intr-o camera si a intrat cu hainele putin cam ponosite,obosit si transpirat,carind un sac mare si greu.S-a asezat pe un scaun in mijlocul nostru si a inceput sa ne strige luindu-ne pe genunchi si daruindu-ne cite ceva.Fiecare din noi a trebuit sa-si exprime cite o dorinta pentru anul ce urma sa vina.Am spus una tare pe care sa o auda toti si una in gind pe care sa o aud numai eu.Apoi am cintat,am dansat,am strins copii in jurul meu si le-am spus ca bucuria din privirile lor este fericirea mea,ca ea imi reaminteste ce minunata poate fi viata.
Mi-am chemat copii,care fizic nu-mi apartin,dar care cu inocenta lor pot simti dragostea din privirle mele si am impodobit bradul.Am ascultat si am cintat impreuna colinde.
Le-am pregatit cadourile incercind sa pun in fiecare si o farima din mine,din sperantele si visele mele...
Din cind in cind gindul imi zbura in urma,la ce am lasat, la tot ce am renuntat, la bucuriile pe care le-as fi vrut dar nu le-am avut.
Am plins pentru tot ce-a fost si pentru tot ce ar putea sa fie...Am plins pentru dezamagiri si neimpliniri,pentru sperante desarte si vise care nu vor deveni niciodata realitate.Am plins pentru copilaria frumoasa,pentru adolescenta prea cuminte,pentru prima iubire,pentru maturitate,pentru singuratatea de acum si pentru cea de miine...
Spre seara a venit Mosul...Ne-a adunat pe toti,copii si parinti,intr-o camera si a intrat cu hainele putin cam ponosite,obosit si transpirat,carind un sac mare si greu.S-a asezat pe un scaun in mijlocul nostru si a inceput sa ne strige luindu-ne pe genunchi si daruindu-ne cite ceva.Fiecare din noi a trebuit sa-si exprime cite o dorinta pentru anul ce urma sa vina.Am spus una tare pe care sa o auda toti si una in gind pe care sa o aud numai eu.Apoi am cintat,am dansat,am strins copii in jurul meu si le-am spus ca bucuria din privirile lor este fericirea mea,ca ea imi reaminteste ce minunata poate fi viata.
Doar ginduri....
Ar trebui sa trecem prin viata incercind sa ne inaltam spiritual,sa cultivam dorinta de adevar si dreptate,sa dam lumii din jur partea cea mai frumoasa a EU-lui nostru...
Ar trebui sa uitam de ura,dispret si de prea multe orgolii,sa ne crestem copii cu credinta in suflet si respect pentru valorile morale....
Ar trebui sa invatam sa iubim,sa daruim,sa ne bucuram zi de zi ca traim caci viata este cel mai minunat dar al lui Dumnezeu.Dar noi nu stim sa pretuim ceea ce avem.Ne dorim mereu sa acumulam tot mai multe obiecte fara valoare,ne dorim bani,puterea de a fi deasupra celorlalti,de a stapini.Nimic nu ne multumeste pe deplin.Exista mereu altceva la care rivnim cu orice pret uitind ca la final nimic din toate acestea nu mai conteaza,ca sintem, doar simpli muritori si atit...
Lacrimi,griji,teama,nehotarire si iar lacrimi....Zimbete putine de parca mi-ar fi teama sa ma bucur sa fiu fericita...Cred ca omul traieste asa cum s-a obisnuit:ori crispat,pesimist ori zimbitor si optimist...
E chinuitor,isovitor sa astepti ceva si sa plutesti in incertitudine iar daca acel ceva nu va veni cred ca intreaga lume se va prabusi odata cu mine...."Daca n-ar exista fericirea altora nu ne-am sinchisi de nefericirea noastra"-un adevar cumplit de dureros.
Zilele vin si pleaca cu o rapiditate uimitoare sau poate viata aceasta trepidanta pe care o traim ne da senzatia ca timpul se scurge mult mai repede decit ar trebui.Fiecare clipa aduce altceva:o noua bucurie sau o noua tristete....Astepti momentele bune cu nerabdare si poate tocmai aceasta asteptare e masura timpului care trece...
Un alt sfirsit si un alt inceput...Uitare pentru tot ce-a fost speranta pentru ce va fi.Timpul trece,se scurge nemilos cladind clipa de clipa o viata mai mult sau mai putin implinita.
Important este ceea ce simti,visele care se implinesc,idealurile care-ti calauzesc pasii.Daca nu simti,nu doresti si nu realizezi nu reprezinti nimic.
Dezamagirile vin si pleaca,iubirile se aprind si poate nu se sting niciodata,bucuriile se pierd repede in negura timpului,durerile ramin si sapa adinc in suflet ca-ntr-o stinca.SPERANTA este singura care te mentine in viata si-ti da curajul de a privi inainte....
Ar trebui sa uitam de ura,dispret si de prea multe orgolii,sa ne crestem copii cu credinta in suflet si respect pentru valorile morale....
Ar trebui sa invatam sa iubim,sa daruim,sa ne bucuram zi de zi ca traim caci viata este cel mai minunat dar al lui Dumnezeu.Dar noi nu stim sa pretuim ceea ce avem.Ne dorim mereu sa acumulam tot mai multe obiecte fara valoare,ne dorim bani,puterea de a fi deasupra celorlalti,de a stapini.Nimic nu ne multumeste pe deplin.Exista mereu altceva la care rivnim cu orice pret uitind ca la final nimic din toate acestea nu mai conteaza,ca sintem, doar simpli muritori si atit...
Lacrimi,griji,teama,nehotarire si iar lacrimi....Zimbete putine de parca mi-ar fi teama sa ma bucur sa fiu fericita...Cred ca omul traieste asa cum s-a obisnuit:ori crispat,pesimist ori zimbitor si optimist...
E chinuitor,isovitor sa astepti ceva si sa plutesti in incertitudine iar daca acel ceva nu va veni cred ca intreaga lume se va prabusi odata cu mine...."Daca n-ar exista fericirea altora nu ne-am sinchisi de nefericirea noastra"-un adevar cumplit de dureros.
Zilele vin si pleaca cu o rapiditate uimitoare sau poate viata aceasta trepidanta pe care o traim ne da senzatia ca timpul se scurge mult mai repede decit ar trebui.Fiecare clipa aduce altceva:o noua bucurie sau o noua tristete....Astepti momentele bune cu nerabdare si poate tocmai aceasta asteptare e masura timpului care trece...
Un alt sfirsit si un alt inceput...Uitare pentru tot ce-a fost speranta pentru ce va fi.Timpul trece,se scurge nemilos cladind clipa de clipa o viata mai mult sau mai putin implinita.
Important este ceea ce simti,visele care se implinesc,idealurile care-ti calauzesc pasii.Daca nu simti,nu doresti si nu realizezi nu reprezinti nimic.
Dezamagirile vin si pleaca,iubirile se aprind si poate nu se sting niciodata,bucuriile se pierd repede in negura timpului,durerile ramin si sapa adinc in suflet ca-ntr-o stinca.SPERANTA este singura care te mentine in viata si-ti da curajul de a privi inainte....
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)