marți, mai 19, 2015
joi, mai 07, 2015
Unui prieten....
- De ce acum? De ce după atâta timp? Ani la rând ai fost doar la un pas de mine si niciodată n-am spus mai mult decât trebuia. De ce azi am curaj?Am uitat definitiv aproape tot, cu excepția ta...Tu vii din prea plinul sufletului meu...de undeva de dincolo de vreme, din ceea ce am învățat de la viata, din acea nebănuită si neînțeleasă contopire a doua gânduri care se știu parca de o veșnicie.
Eu afirm ca te cunosc, tu spui ca nu, dar te-am văzut în aproape toate ipostazele...Știu cum râzi din orice si cum dai voie copilului din tine sa se manifeste uneori, cum devii ironic, aproape cinic biciuind prin cuvinte toate orgoliile celor din jur , știu cum flirtezi si "tehnicile" pe care le folosești , le foloseai (- nu știu daca mai sunt valabile) ca sa cucerești o femeie, cum lupți cu toată forța pentru o idee, un principiu .E o lupta agresiva pe care o duci parca dintotdeauna cu viata. Nu știi ce înseamna diplomația si nici nu știi cât de mult pot răni cuvintele pentru ca arunci cu ele în oameni si provoci durere. Poate de aceea ai devenit greu de suportat pentru unii de-a lungul timpului si chiar daca spui ca nu-ti pasa, știu ca în adâncul sufletului suferi, ca de fapt ai cautat mereu aprobarea, recunoașterea, iubirea adevărata...Eu am văzut si cealaltă fata a sufletului tau si pot spune ca în ceea ce te privește am intuit lucruri de care poate nici chiar tu nu ești conștient...Știu cât de sensibil si cât de ușor de rănit ești, știu cât de loial poți fi si cât de mult poți dărui atunci când te atașezi de cineva, știu ca cel mai mult urăști trădarea si poate de aceea te ascunzi în spatele ironiilor, poate de aceea ataci primul.
Te-am văzut trăind iubiri fulgerătoare si aventuri care au lăsat urme în sufletul atâtor femei si te-am văzut trăind o iubire care a fost distrugătoare pentru tine, care te-a transformat atât de mult încât ai început sa te confunzi cu scutul sub care te ascundeai. Atunci a fost momentul în care ai pierdut respectul meu pentru ca în anumite momente am văzut slăbiciune, răutate, un orgoliu exacerbat, nebunie, dorința nestăpânită, desconsiderare fata de tot si de toate...O dragoste chinuita... Nu te mai cunoșteam, nu te mai înțelegeam dar încă te apăram, în fata ei...în fata lumii...Încă te mai apar...
Pentru mine a însemnat dezamăgire si un alt motiv...uffff...un alt motiv ...A trecut atâta vreme...
Probabil oricine ar citi aceste rânduri, ar crede ca am fost, ca sunt îndrăgostită...Dar nu e asta...Nu e dragoste însa, nici sa spun ce e nu știu...Doar dorința de a afla despre tine zilnic si cred ca...hm...am simțul proprietății în ceea ce te privește...N-am vrut niciodată sa fiu cu tine de-a lungul timpului dar mereu am fost geloasa când te-am văzut în preajma altei femei...O ciudățenie....
marți, mai 05, 2015
Coincidente
Nu exista coincidente, exista doar drumuri care duc spre acelasi loc, alegeri care duc în acelasi punct independent de vointa sau gândul nostru. Lasam întâmplari, trairi, persoane...mai ales persoane...pe care credem ca nu le vom mai vedea si pe care le întâlnim apoi în locuri în care nu ne-am fi putut imagina niciodata ca ar putea fi...Coincidente...Poate. Eu cred ca e mâna nevazuta a divinului care traseaza linii sau desene ciudate pe harta personala a fiecaruia din noi. Nu e nici macar o consecinta a gândurilor sau a alegerilor facute ci pur si simplu o dovada ca anumiti oameni reprezinta o constanta în viata noastra, si ca pe parcursul drumului îi vom reîntâlni de nenumarate ori. O dovada a faptului ca de ei ne leaga ceva...poate sentimente reprimate, poate regrete dintr-o viata anterioara, poate datorii karmice, poate iubiri interzise...
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)