EL

I-a privit chipul minute în sir încercând sa înteleaga ce anume îl facea atât de special. Nimic...Un chip comun ca atâtea altele care nu se distingea prin nimic si cu toate acestea ea l-a purtat în suflet atâtia ani fara sa uite vreo trasatura. Era acelasi...Doar ridurile din jurul ochilor pe care ea le tot mângaia, aminteau de trecerea timpului. Ochii...dincolo de ei...lumea lui interioara era luxurianta, plina de sentimente stralucitoare si brutal de sincere.
Ar vrea doar ca el sa simta zbuciumul acelor mângâieri...Cum ar putea o fotografie, doar o fotografie sa transmita forta unor sentimente?
Uneori încerca sa uite, sa priveasca spre viitor, si reuseste perioade destul de lungi de timp, dar e de ajuns doar un semn, doar un cuvânt din partea lui pentru ca reamintirea, retrairea sa devina mai dureroase si atunci lacrimi de neputinta îi îneaca privirea...Dragoste, ura, gelozie doar pentru faptul ca e în alta parte si ca ar putea fi fericit, mai fericit. Ea are dreptul sa traiasca asa cum crede ca ar trebui, el nu. Ea are dreptul sa iubeasca si alte persoane, el nu. Ea are dreptul sa faca planuri în care sa nu fie inclus, el nu. Egoism, prea multa dragoste, disperarea de a nu-l avea...cine mai stie?
Uneori îti gasesti jumatatea si fugi de ea stiind ca faci o greseala ireparabila. Exista destin...Exista.