Exista iubiri care te înalta, care te transforma, care te fac sa vezi frumosul chiar si acolo unde nu este si exista iubiri care te distrug pentru vecie, care-ti mutileaza sufletul si care te tin încatusat atâta vreme încât începi sa crezi ca aceea este starea de normalitate sau te gândesti ca e o pedeapsa pentru vreo vina nestiuta, pe care trebuie sa o ispasesti.
.jpg)
Acestea din urma se regasesc tot mai des în timpul acesta si nu înteleg de ce, înca mai credem ca iubind avem dreptul de a-i cere celuilalt sa fie exact ceea ce nu este, de ce vrem în permanenta sa-l schimbam pentru a ne satisface noua placerile închipuindu-ne ca actiunile sale sunt în cea mai mare parte gresite. Guvernati de egoism si mândrie, uitam ca dragostea înseamna acceptare, respect , libertate, incredere . Poate asa am fost educati, crescuti, îndoctrinati ...cu acest concept, ca dragostea pune conditii, ca nu poti fi iubit nici chiar de Dumnezeu daca nu respecti anumite principii si atunci din teama de a nu deveni pera vulnerabili si noi daruim iubirea conditionat, uitând de esenta ei pura.
Teama este sentimentul care ne guverneaza pentru ca dupa ce spunem un "te iubesc" ne este frica ca nu ni se va raspunde la fel iar daca ni se va raspunde ne este frica ca am putea pierde ceea ce tocmai am câstigat si atunci actiunile noastre se întorc împotriva celor pe care-i iubim. Vrem sa-i dominam , sa-i stapânim, sa-i determinam sa gândesca ca noi si tot din teama de a nu deveni prea îngaduitori, nu-i mai ascultam si nu-i mai întelegem.
Si totusi, adevarata dragoste e altceva...Dragostea mângâie, iarta, elibereaza, împarte cu altii, vindeca, nu judeca si nu cere recompense. Dragostea este esenta vietii noastre. La ea ne raportam si nu ne dorim altceva decât sa o traim ca experienta iar si iar, pâna la sfârsit.
Acestea din urma se regasesc tot mai des în timpul acesta si nu înteleg de ce, înca mai credem ca iubind avem dreptul de a-i cere celuilalt sa fie exact ceea ce nu este, de ce vrem în permanenta sa-l schimbam pentru a ne satisface noua placerile închipuindu-ne ca actiunile sale sunt în cea mai mare parte gresite. Guvernati de egoism si mândrie, uitam ca dragostea înseamna acceptare, respect , libertate, incredere . Poate asa am fost educati, crescuti, îndoctrinati ...cu acest concept, ca dragostea pune conditii, ca nu poti fi iubit nici chiar de Dumnezeu daca nu respecti anumite principii si atunci din teama de a nu deveni pera vulnerabili si noi daruim iubirea conditionat, uitând de esenta ei pura.Teama este sentimentul care ne guverneaza pentru ca dupa ce spunem un "te iubesc" ne este frica ca nu ni se va raspunde la fel iar daca ni se va raspunde ne este frica ca am putea pierde ceea ce tocmai am câstigat si atunci actiunile noastre se întorc împotriva celor pe care-i iubim. Vrem sa-i dominam , sa-i stapânim, sa-i determinam sa gândesca ca noi si tot din teama de a nu deveni prea îngaduitori, nu-i mai ascultam si nu-i mai întelegem.
Si totusi, adevarata dragoste e altceva...Dragostea mângâie, iarta, elibereaza, împarte cu altii, vindeca, nu judeca si nu cere recompense. Dragostea este esenta vietii noastre. La ea ne raportam si nu ne dorim altceva decât sa o traim ca experienta iar si iar, pâna la sfârsit.
