Un cap jucaus de clopotel alb isi face loc printr-un ochi topit de zapada si rasare ca un surâs pe obrazul ridat al Pamântului.
Of,ce raceala de gheta ma-nvaluie!Dar parca simt o mângiiere calda.Da,uite o raza ce coboara jucausa printre dintii strepeziti ai soarelui.Trebuie sa-mi fac mai mult loc,sa ma vada si sa-mi zâmbeasca doar mie.
Se aude un zgomot ritmat apropiindu-se vertiginos.
-Vai, sa nu ma strivesti sub talpa ta calatorule!Abia am iesit la lumina si sânt curios sa vad daca totul e la fel cum am lasat anul trecut.Apoi nu vreau sa ma intorc in adâncuri ci sa ajung in palma micuta a unui copil sau sa fiu darul dintr-un inceput de martie, al unui tânar indragostit.
Dar pasii trecura grabiti mai departe si gingasul ghiocel rasufla usurat.Incerca sa-si faca curaj si-si mai ridica putin capul cu-n clinchet vesel.Privi in sus la nemarginirea albastra pe care,bântuiau fara tinta formele ciudate ale norilor.
Dar ce-or fi punctele acelea negre care formeaza doua aripi intinse ce se misca incet?Cred ca stiu...sosesc pasarile calatoare de pe alte meleaguri indepartate si insorite.Cine stie câte povesti mai aduc cu ele,câte doruri,câte iubiri sau câte dezamagiri!Daca ar putea vorbi,daca ar putea impartasi lumii tot ce au vazut in calatoriile lor poate oamenii ar mai invata cite ceva si ar deveni mai intelepti.
Ghiocelul mai arunca o privire curioasa in jur si trase adinc aer in piept.
Dar pata aceea de culoare ce-o fi? Si ce parfum placut emana!N-am mai vazut pina acum un trifoi cu patru foi violet.Aaaa,da,mi-am amintit...e un toporas ce se incalzeste si el la soare.
-Te rog,da-te putin mai incolo,spuse ghiocelul suparat.Tu esti mult mai frumos si atragi toate privirile mai ales ca ai si un parfum minunat.Pe mine nu o sa ma mai vada nimeni si voi ramine aici singur si tremurind de frig la noapte.
Insa toporsul il privi o clipa cu dispret si apoi,zâmbind ironic,cu imfatuarea celui constient de calitatile sale ii spuse:
-Ei,poftim!Abia ai deschis ochii si ai si inceput sa emiti pretentii.Nu vezi ca eu sânt mai matur cu o zi? De ce nu ai putin respect? Misca-te tu daca te deranjeaza atit de mult prezenta mea!
Ghiocelul incerca sa faca un pas dar niste fire nevazute il tintuiau acolo in ochiul acela de zapada.Ridica din umeri a neputinta,a resemnare si straduindu-se sa-si ignore vecinul,isi opri pivirile asupra unor buchete imense de flori albe si roz.
-Uite ce haine de sarbatoare au imbracat pomii acestia!Parca-ar fi voalurile unor tinere mirese.Eh!Primavara!Primavara!Aduci cu tine frumusete,tinerete si un suflu de viata noua.Ramase citeva clipe pe gânduri apoi spuse:
-Viata mea e scurta.Azi sânt copilarie,mâine adolescenta,poimâine maturitate si apoi.....apoi nu mai sânt nimic.Dar in intervalul acesta atât de mic simt cu intensitate tot ceea ce voi oamenii poate nu ati simtit in atâtia ani:toata dragostea si frumusetea acestei lumi.
Of,ce raceala de gheta ma-nvaluie!Dar parca simt o mângiiere calda.Da,uite o raza ce coboara jucausa printre dintii strepeziti ai soarelui.Trebuie sa-mi fac mai mult loc,sa ma vada si sa-mi zâmbeasca doar mie.
Se aude un zgomot ritmat apropiindu-se vertiginos.
-Vai, sa nu ma strivesti sub talpa ta calatorule!Abia am iesit la lumina si sânt curios sa vad daca totul e la fel cum am lasat anul trecut.Apoi nu vreau sa ma intorc in adâncuri ci sa ajung in palma micuta a unui copil sau sa fiu darul dintr-un inceput de martie, al unui tânar indragostit.
Dar pasii trecura grabiti mai departe si gingasul ghiocel rasufla usurat.Incerca sa-si faca curaj si-si mai ridica putin capul cu-n clinchet vesel.Privi in sus la nemarginirea albastra pe care,bântuiau fara tinta formele ciudate ale norilor.
Dar ce-or fi punctele acelea negre care formeaza doua aripi intinse ce se misca incet?Cred ca stiu...sosesc pasarile calatoare de pe alte meleaguri indepartate si insorite.Cine stie câte povesti mai aduc cu ele,câte doruri,câte iubiri sau câte dezamagiri!Daca ar putea vorbi,daca ar putea impartasi lumii tot ce au vazut in calatoriile lor poate oamenii ar mai invata cite ceva si ar deveni mai intelepti.
Ghiocelul mai arunca o privire curioasa in jur si trase adinc aer in piept.
Dar pata aceea de culoare ce-o fi? Si ce parfum placut emana!N-am mai vazut pina acum un trifoi cu patru foi violet.Aaaa,da,mi-am amintit...e un toporas ce se incalzeste si el la soare.
-Te rog,da-te putin mai incolo,spuse ghiocelul suparat.Tu esti mult mai frumos si atragi toate privirile mai ales ca ai si un parfum minunat.Pe mine nu o sa ma mai vada nimeni si voi ramine aici singur si tremurind de frig la noapte.
Insa toporsul il privi o clipa cu dispret si apoi,zâmbind ironic,cu imfatuarea celui constient de calitatile sale ii spuse:
-Ei,poftim!Abia ai deschis ochii si ai si inceput sa emiti pretentii.Nu vezi ca eu sânt mai matur cu o zi? De ce nu ai putin respect? Misca-te tu daca te deranjeaza atit de mult prezenta mea!
Ghiocelul incerca sa faca un pas dar niste fire nevazute il tintuiau acolo in ochiul acela de zapada.Ridica din umeri a neputinta,a resemnare si straduindu-se sa-si ignore vecinul,isi opri pivirile asupra unor buchete imense de flori albe si roz.
-Uite ce haine de sarbatoare au imbracat pomii acestia!Parca-ar fi voalurile unor tinere mirese.Eh!Primavara!Primavara!Aduci cu tine frumusete,tinerete si un suflu de viata noua.Ramase citeva clipe pe gânduri apoi spuse:
-Viata mea e scurta.Azi sânt copilarie,mâine adolescenta,poimâine maturitate si apoi.....apoi nu mai sânt nimic.Dar in intervalul acesta atât de mic simt cu intensitate tot ceea ce voi oamenii poate nu ati simtit in atâtia ani:toata dragostea si frumusetea acestei lumi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu