Drumul pe care-l parcurgem in viata e o continua lectie din care uneori nu invatam nimic.

 In rarele momente in care indrazneste sa se gindeasca la dragoste, Magda isi aminteste cum a fost, cum ar fi putut fi, dar amintirile sint uneori atât de dureroase si aduc atàtea regrete incàt le alunga tot atât de repede pe cât le cheama. Ce rost mai are sa se gândeasca la ceva ce stie ca nu mai poate schimba? A trecut de mult timpul cànd avea de ales intre mai multe optiuni. Acum are in fata o singura cale pe care fie ca vrea, fie ca nu, trebuie sa o urmeze si stie ca la capatul ei nu o poate astepta altceva decât eternitatea.Resemnarea aceasta nu i se prea potriveste si totusi...Isi da seama ca viata traita a schimbat-o definitiv, ca locul fetei romantice ce visa la barbatul perfect a fost luat de femeia matura ce a invatat sa accepte totul asa cum e. De fapt, viata ei nu a fost altceva decât o continua acceptare si nu trebuie sa invinuiasca pe nimeni pentru asta.
 Nu are curajul sa priveasca in viitor iar in rarele momente cind totusi o face nu vede altceva decât o batrâna ce asteapta zi de zi imbratisarea fiului care intre timp a devenit barbat. Atât...Nimic altceva...