Nu-mi place aceasta democratie care a inversat ierarhizarea valorilor, care ne descurajeaza si ne dezumanizeaza, aceasta democratie in care libertatea fiecarui individ se bazeaza pe puterea de consum si atractia simbolurilor.
Nu-mi place egoismul oamenilor, goana lor dupa putere si bani când ar trebui sa alerge dupa sentimente nobile si cunoastere, sa gândeasca ca Emerson: "Fiecare om care-mi iese in cale imi e superior intr-o anumita privinta. De aceea invat de la fiecare trecator"
Nu-mi place evolutia stiintei care a ajuns sa realizeze dedublatele,probabil ,clone umane pentru ca atinge limitele imposibilului nemafiind in slujba vietii ci de multe ori impotriva ei iar asta s-ar putea sa ne intoarca, la un moment dat, la origini.
Nu-mi place ca ne indreptam vertiginos spre incultura, ca ne limitam singuri orizontul transformind tot ceea ce e frumos in indecenta, in vulgaritate. Toata arta si marea cultura a lumii a exprimat pâna acum ceva maret. Noi am inceput sa exprimam sentimente meschine, sa ne injosim, sa ne irosim fara rost, sa imprumutam idei fara valoare "si poate ca toate nenorocirile din lumea asta vin din faptul ca oamenii gândesc cu mintea altora."(G.Liiceanu).
Nu-mi place ca ne ancoram in lucruri marunte fara a mai avea idealuri si fara a mai dori sa schimbam ceva in noi sau linga noi.
Nu-mi place ceea ce sânt pentru ca nu sânt ceea ce mi-am dorit.
Nu-mi plac laudele nejustificate si complimentele gratuite pentru ca-mi dau senzatia ca cel ce le face vrea ceva in schimb sau ca va descoperi intr-o zi ca nu le merit. Pot spune si eu precum Noica "când ma lauda cineva ma cuprinde panica; daca afla tot ce nu stiu, tot ce nu sânt? Când ma condamna ma simt linistit; sânt totusi mai bun decât altii."
Nu-mi place ca uneori sânt prea complicata dar "mi-e teama de binevoitorii care vor sa simplifice lumea din mine."
Nu-mi place ca am descoperit târziu o alta existenta, ca pâna acum am trait cu o jumatate de inima, o jumatate de gând, o jumatate de iubire.
Dar imi place ca am inca sansa de a oferi tot ceea ce simt, tot ceea ce sânt.
Nu-mi place egoismul oamenilor, goana lor dupa putere si bani când ar trebui sa alerge dupa sentimente nobile si cunoastere, sa gândeasca ca Emerson: "Fiecare om care-mi iese in cale imi e superior intr-o anumita privinta. De aceea invat de la fiecare trecator"
Nu-mi place evolutia stiintei care a ajuns sa realizeze dedublatele,probabil ,clone umane pentru ca atinge limitele imposibilului nemafiind in slujba vietii ci de multe ori impotriva ei iar asta s-ar putea sa ne intoarca, la un moment dat, la origini.
Nu-mi place ca ne indreptam vertiginos spre incultura, ca ne limitam singuri orizontul transformind tot ceea ce e frumos in indecenta, in vulgaritate. Toata arta si marea cultura a lumii a exprimat pâna acum ceva maret. Noi am inceput sa exprimam sentimente meschine, sa ne injosim, sa ne irosim fara rost, sa imprumutam idei fara valoare "si poate ca toate nenorocirile din lumea asta vin din faptul ca oamenii gândesc cu mintea altora."(G.Liiceanu).
Nu-mi place ca ne ancoram in lucruri marunte fara a mai avea idealuri si fara a mai dori sa schimbam ceva in noi sau linga noi.
Nu-mi place ceea ce sânt pentru ca nu sânt ceea ce mi-am dorit.
Nu-mi plac laudele nejustificate si complimentele gratuite pentru ca-mi dau senzatia ca cel ce le face vrea ceva in schimb sau ca va descoperi intr-o zi ca nu le merit. Pot spune si eu precum Noica "când ma lauda cineva ma cuprinde panica; daca afla tot ce nu stiu, tot ce nu sânt? Când ma condamna ma simt linistit; sânt totusi mai bun decât altii."
Nu-mi place ca uneori sânt prea complicata dar "mi-e teama de binevoitorii care vor sa simplifice lumea din mine."
Nu-mi place ca am descoperit târziu o alta existenta, ca pâna acum am trait cu o jumatate de inima, o jumatate de gând, o jumatate de iubire.
Dar imi place ca am inca sansa de a oferi tot ceea ce simt, tot ceea ce sânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu